Maica Eufrosinia
Maica Eufrosinia este o mare podvijnică a secolului al XX-lea.
„Omul a fost creat prin cuvânt, și cuvântul trebuie să-l trezească din somnul său pământesc, să-i arate calea, să-l salveze pentru eternitate.
Este clar că acest cuvânt trebuie să fie special, neobișnuit, de aur.”
Petro Soroka
M. Eufrosinia
Maica Eufrosinia este o mare podvijnică a secolului al XX-lea. Ea a aparținut ramurii bogomilice a Ortodoxiei vechi. Această ramură tainică își are rădăcinile în Hiperboreea și ajunge pe Muntele Privighetorilor din apropierea orașului Efes, unde, potrivit legendei, Maica Domnului și-a petrecut ultimii 15 ani pământești în chilie. Aici, după cum atestă cronicile istorice, Sfânta Fecioară a întemeiat o școală spirituală, a podvijnicilor din peșterile Efesului, de la care ramura se extinde până la isihaștii din Atos, și non-posesorii lui Nil Sorski, Paisie Velicicovschi și pustiul din Sarov.
Eufrosinia, asemenea lui Serafim de Sarov, predica ucenicilor săi o practică unică de dobândire a Duhului Sfânt. Considera că scopul căii spirituale este dobândirea Duhului Sfânt.
Stranica, vedenca a a fost condusă de sus de însăși Maica Domnului. În tradiția vechii Ortodoxii Bogomiliene, sunt cunoscuți multe mii de vedenți, numiți popular Caligi rătăcitori. Caligi (accent pe “A”), din slavona veche “caliga” – cupă, purtători de cupe, purtând în inimile lor – cupe ale celei mai înalte iubiri. Câți dintre ei, nebuni mesageri cerești, au apostolat întinderile nemărginite ale Marii Tarkhtaria, Rusia Albă: vedenți, rătăcitori, boiani, minesingheri, scoromorohi, stranici pământești. Inchiziția i-a masacrat fără milă.
Despre o astfel de Eufrosinia oamenii spun că e un fel de Maica Domnului. Ea a imprimat în interior pe Maica lui Dumnezeu vie, un singur suflet, un singur duh. A combinat liniștea sacră a omului interior și zelul înflăcărat pentru sfințenia desăvârșită.
Unicitatea Eufrosinei constă nu atât în practica ei de a ușura cupa cu păcăte și de a rupe legământul cu cel viclean, ci și în atitudinea ei favorabilă specială față de om. Omul era pentru ea cea mai mare valoare și comoară a universului.
Ea avea darul de a citi sufletul uman ca pe o carte. Înainte de a da sfaturi spirituale, ea îndelung discuta, citind în inimă. După ce determina cu perspicacitate gravitatea cupei cu păcate și a legământului cu prințul întunericului, ea stabilea un scop concret – dobândirea Duhului Sfânt. Acest lucru era accentuat și prin post, rugăciune, metanii, spălarea la izvoarele sfinte. Dar asceza și munca nu le considera drept scop în sine, scopul Eufrosinei era înălțarea duhului și stingerea cupei cu păcate. Dar mai presus de toate darurile ea considera inyrarea în beatitudine. Ea afirma: “Fără beatitudine nu este nimic de făcut în credință!” Însăși beatitudinea emanată de Eufrosinia îi captiva pe ucenicii ei.
Fariseii o urau pentru spiritul ei nelumesc și a marelui ei zel pentru Duhul Sfânt. Au persecutat-o, au otrăvit-o: “rugatoarea”, “vrăjitoarea”, “sectanta”. Dar Dumnezeu a glorificat-o pe bogomiliță cu moaște izvorîtoare de mir.
În exterior arăta că o cerșetoare, o femeie fără adăpost, dar în interior – Regina din Saba. Milostivă, iertătoare, pătimașă și în același timp fermă în principiile spirituale. Nici cel mai mic compromis și acord. Strictă și în același timp blândă și indulgentă.
Instruia pe calea iubirii, care presupunea trăiul după statutele spiritualității universale. Ea repeta adesea: iubirea fără cruce este un farmec anticreștin. Crucea fără iubire este Inchiziție.
Ea a învăța că nu este suficient să crezi în Hristos, trebuie să devii Hristos. Nu credința în Dumnezeu este importantă, ci iubirea pentru Dumnezeu și pentru om.
Câți au fost în tradiția bogomililor – Hristoși vii și Fecioare Marii printre oamenii buni. În vechime se credea că pe cel peste care este Duhul lui Dumnezeu, acela este Hristos! Stareța credea cu sfințenie că o bună tradiție populară va fi reînviată!
Oamenii se trag spre iluminatori în căutarea schimbării vieții lor în direcția iluminării și a îmbunării. De la Eufrosinia este important să moștenim focul sacru al lumânării nestinse.
Trecând prin golgote, deșerturi și catacombe, milioane de martiri anonimi și anonime se vor dezvălui lumii, la timpul potrivit, ca Biserica Tainică a Iubirii!
RECENZII ALE UNOR PERSONALITĂȚI RENUMITE
Cărțile lui Ioan Bogomil pot fi numite o revelație a iubirii. Muzica este cheia perfectă pentru comunicarea iubirii. Ea pătrunde adânc în suflet și generează o gamă completă de vibrații ale inimii.
Ioan Bogomil își deschide întotdeauna mai întâi inima și apoi vestește. Să înțelegem că în fața noastră avem un ales măreț și rar putem din oricare dintre cărțile sale.
Nu contează pe care dintre sutele sale de cărți puneți mai întâi mâna. Trebuie să ne dăm seama că trăim într-o perioadă deosebită – epoca lui Ioan Bogomil. Va veni vremea când milioane de oameni vor spune: ‘Ce suflet mare a venit pe lume! Ce iubire aduce!