Наш Родовід

Arhitectonica împărăției – 144 de castele (așa cum în cer așa și în lăuntric). Conceperea neprihănită le deschide, unul după altul, întunericul păcătos le zăvorăște.

Fatum-ul remodelării adoptive a acționat prin singurătatea, unicitatea, utilizare unică (de la monoteos până la monoincarnație) la pecetluirea memoriei mnemonice – a bibliotecii lăuntrice mistice din Solovăț, biblioteca mistică a Atlantidei. Adevărul amar este că atunci când memoria mnemonică este pecetluită nici unul din cele 144 de castele nu poate fi deschis. Nici unul.

Zeitatea pecetluită de remodelarea adaptivă se trezește ca Atlantida din somnul Uspenic de 6000 de ani.

Hiperboreea

Îndepărtată în timp dar aproape în arhetip. 12 din cele 144 castele sunt hiperboreice

Cea de-a 36 civilizație solară, ,,Ave Maria”(Teo-civilizația Alma Mater Dei et Humani), căzută în somn blajin, promama Rusiei bogomilice. Apogeul Hiperboreii arhetipice este soarele Ra din castelele noastre lăuntrice-aparține vremurilor îndepărtate, după calendarul pământean aproximativ 100-150 mii de ani în urmă. Din ei cinci mii de ani sub călăuzirea absolută a solarului Hristos, înălțatul miruit și Ierofant (Zeitatatea zeităților). Despre ea se spune: neprihănită, albă, lipsită absolut de rău, păcat, moarte, desfrâu și judecată. Eternă, invicibilă. Simbolul ei – soarele fără apus Minne, ramura de olivă a preoțimii lui Melhisedec, lumânarea nestinsă din castelele lăuntrice. În soarele hiberborean s-a proieminat Cupa teogamică, care trăiește cu generozitate, peste măsură, și de-asupra ei s-au deschis 144 de castele lăuntrice. Arhitectonica orașelor lăuntrice (Dumnezeești) sunt după chipul Cupei.

Dacă descifrăm: „Hiper – cea mai înaltă treaptă de deschidere a inimii,144 din 144, „Bo”-zeitate, manifestată la om; „R” – Zeitatea care se naște în om. Altfel zis: Hiperboreea este luminoasa și ușoara naștere a Zeității în omenire. În mentalitatea hiperboreană omul care se naște pe pământ este o zeitate. Coborârea în lume este nașterea, înflorirea…,adormirea, învierea, viață veșnică.

Nu există rău, păcat, ispite – nu există nici moarte.

Eternitatea se gradează în anumite perioade. Și trecerea de la o perioadă la alta se numește schimbare transsubstanțială, intrarea în altă perioadă, mai sus pusă (de exemplu somnul Uspenic)

Cupa Hiperboreană însemna ritmul preschimbării, care călăuzea în viața veșnică: Zeitățile în omenire, iar oamenii în zeități. Cupa plină cu vin fierbinte Minne…

Pe atunci pământul era curat și puțin cu ce se deosebea de cer. Graalul Hiperboreean se proiemina pe suprafața maritimă prin frumusețe nemaipomenită. Zi și noapte în castelele lăutrice se auzea muzica Împărăției, revărsată în aer și în inimi. În acele timpuri muzica spunea mai multe decât cuvântul sau textele sacre veșnice. Hiperboreea era civilizația soarelui Ra, împărăția lui Dumnezeu pe pământ, la care adamiții – mixti pot doar visa.

Ea s-a întipărit în lăcașele arhetipice și în castelele albe. În memoria noastră profundă se ascunde Mnemozina hiperboreeană. Ea păstrează sceptrele, pecețile, cufere din cele mai vechi timpuri, de când nu era păcat, nici moarte, nici rău, nici ispite iar frații și surorile erau uniți într-un sobor măreț unic.

Hiperboreea – un mare soare, unul din cele douăsprezece care nu apun niciodată în Rusia Luminată.

Atlantida

Atlantida (cea de-a 72) succesoarea Hiberboreei. A înviat „Ave-Maria-2. Atlantida moștenește sfera bogatârească cavalerică a Sfântului Graal. Bogatârii slavi și cavalerii coborau din Cupa atlantică, iar Sfântul Graal purta tainele sigilate ale Hiperboreei pachiviețuitoare.

Atlantida s-a proslăvit prin râurile fierbinți ale eternei iubiri Minne. Atlantida adora Hiperboreea, astfel și Hiberboreea nu-și rupea privirea de la adoratul nostru Tată.

Atlantida s-a mai proslăvit prin dobândirea unei mari cantități de ultimi picături. Havuzul ultimilor picături din Cupa teogamică vine din Atlantida. Atlantida este o altă ipostază a promamei noastre. Dacă Hiperboreea este încă închisă, apoi Atlantida s-a ridicat la suprafață, s-a deschis și prezintă suluri autentice de-asupra acvatoriei mediteraniene…

APARIȚIA LUI MELKHISEDEK
REGELe SALIM

Ca o recidivă a Atlantidei (Hiperboreei) în civilizația a 84-a mixtă sunt aparițiile lui Melkhisedek,regele Salim, în fața lui Avraam, care se întorcea după victoria asupra lui Refaim Kedorlaomer. Melkhisedek în traducere înseamnă „sfântul rege„. Melkhisedekul Atlantic îi stinge setea lui Avraam din Cupa regală… Cel mai important eveniment pentru soarta iudaismului, a creștinismului și pentru toată lumea!

Lonul lui Avraam – nu acel cu care se lăudau evreii („Nu vă numiți lonul lui Avraam, voi sunteți sinagoga satanei”, – le zice Hristos în zilele pământene). Lonul lui Avraam s-a născut în cel mai important moment istoric al civilizației 84, atunci când Melkhisedek coboară din cer și îl cinstește din Cupa teogamiei pe omul chemat să devină părinte al popoarelor (Avraam în traducere – „părintele popoarelor”). Atunci anticul patriarh, protatăl popoarelor, se închină în fața Atlantidei. Prin persoana lui civilizația 84 mixtă cunoaște dominanta nu a demonului Principal, ci a Tatălui nostru adorat.

Lonul lui Avraam nu poate fi deteriorat. A auzit despre el și regele Solomon,a căutat să-l vadă cu ochii lui și atunci când l-a văzut – a primit-o pe Alma Mater Dei et Humani, Mama reală din sânul teo-matern.

Melkhisedek – adevăratul rege al civilizației 84 mixte. Adevărata preoțime este nu a lui Moise și Aaron, ci a lui Melkhisedek. Melkhisedek a fost nu numai rege sfânt, dar și foarte bun. Sfințenia și bunătatea în Atlantida erau sinonime.

GRAALUL TEOGAMIEI

Cupa Teogamică, transmisă nouă de la ramura Ioan-Andrei, poartă misterul Palatului Nupțial ca altar al celei de a 36-a (Hiperboreia) și a 72-a (Atlantida) civilizații. Noi suntem Melkhisedeci, gustăm din Cupa Regelui regilor.

Amintirea despre regele Melkhisedek este foarte importantă pentru civilizația 84, și în special, pentru Israel, care încă de pe timpurile lui Solomon a primit vestea despre Alma Mater Dei et Humani.

A patra piatră de hotar a moștenirii Bisericii lui Ioan este Ierusalimul, împodobit de scurta perioadă de binevestire a lui Hristos, Melkhisedecul atlantic, în el.

În Ierusalim, acum două mii de ani, a strălucit soarele Hiberborean. A strălucit pentru scurt timp: a strălucit pe Golgota și s-a stins, lăsând în urmă Candela Nestinsă – Evanghelia lui Ioan.

Hristos nu a fost auzit în Ierusalim, nu a fost înțeles, în esență, a fost respins. Dar marele Erou, Regele vitejilor și cavalerilor, nu s-a temut să vină în cartierul general al satanei și prin somnul de trei zile și înviere, i-a dat o lovitură neașteptată și nimicitoare. Regatul diavolului a fost zdruncinat.

Israelul este arhitipal rănit de Hristos. Măreția lui nu este în mormintele Rahilei și a lui Ezechiel, ci în închisoarea Pretoriei, unde a pătimit Regele Minne, Hristos al Atlantidei. Israelul a fost întâmpinat de însăși venirea Regelui regilor și în felul său, este un sanctuar atlantic. A-l lăsa pe seama lui Elohim ar fi o greșeală strategică.

Hristos și Maria –două lumini nestinse sunt manifestate în Israel.Ioan a moștenit de la Hristos ramura atlantică.

Golgota a adunat un milion de ultime picături și a devenit triumful Cupei Teogamice Hiperboreene – nu Cina cea de Taină, ci Cina Nupțială. La Cina ce de Taină au fost prezenți Petru și apostolii de mică credință, iar la Cina Nupțială doar Ioan, cel credincios și iubit, Maica Domnului și soțiile purtătoare de mir.

Ulterior, Hristos a înfăptuit nesfârșite cine nupțiale în diversele apariții parusice ale celei de-a doua veniri. Tema teogamiei (căsătoria divină, Cina Nupțială a Mirelui și Miresei) a fost deosebit de auzită în Rusia bogomilă, mireasa înflăcărată și veșnică a lui Dumnezeu.

MUNTELE PRIVIGHETORILOR

Așa cum Hiperboreea s-a mutat și transfigurat în Atlantida, tot așa perioada scurtă de trei ani a lui Hristos în Ierusalim s-a mutat în Muntele Privighetorilor.

Muntele Privighetorilor este Palatul Nupțial a lui Hristos și Maria, un recidiv frumos al Hiperboreei în a 84-a mixtă. Maica Domnului apare ca mireasa lui Dumnezeu –consolarea lui Hristos pentru crucea sa ierusalimică.

După cuvântul Împărătesei Cerului, ea și-a amintit de Hristosul Muntelui Privighetorilor și a dorit ca omenirea să-L înțeleagă ca Mirele Palatului Nupțial, nu ca Salvator și Eliberator (versiunea rațională a lui Elohim cu accent pe Golgota ierusalimică).

Evanghelia lui Ioan vorbește mai mult despre Hristos decât Matei, iar „Roza serafiților”, dictată lui Ioan pe Muntele Privighetorilor, este mai mare decât Evanghelia lui Ioan.

Pe muntele Privighetorilor a fost aprinsă o mare lumânare kitezhgradă. Maica Domnului îi spune lui Andrei: „Copilul meu, mergi în Rusia Bogomilă, acolo Ne vor „recunoaște” (având în vedere Împărăția de cinci mii de ani a lui Hristos și a Maicii Domnului în Hiperboreea)

Hristos nu a fost auzit în Ierusalim, nu a fost înțeles, în esență, a fost respins. Dar marele Erou, Regele vitejilor și cavalerilor, nu s-a temut să vină în cartierul general al satanei și prin somnul de trei zile și înviere, i-a dat o lovitură neașteptată și nimicitoare. Regatul diavolului a fost zdruncinat.

Israelul este arhitipal rănit de Hristos. Măreția lui nu este în mormintele Rahilei și a lui Ezechiel, ci în închisoarea Pretoriei, unde a pătimit Regele Minne, Hristos al Atlantidei. Israelul a fost întâmpinat de însăși venirea Regelui regilor și în felul său, este un sanctuar atlantic. A-l lăsa pe seama lui Elohim ar fi o greșeală strategică.

Hristos și Maria –două lumini nestinse sunt manifestate în Israel.Ioan a moștenit de la Hristos ramura atlantică.

Golgota a adunat un milion de ultime picături și a devenit triumful Cupei Teogamice Hiperboreene – nu Cina cea de Taină, ci Cina Nupțială. La Cina ce de Taină au fost prezenți Petru și apostolii de mică credință, iar la Cina Nupțială doar Ioan, cel credincios și iubit, Maica Domnului și soțiile purtătoare de mir.

Ulterior, Hristos a înfăptuit nesfârșite cine nupțiale în diversele apariții parusice ale celei de-a doua veniri. Tema teogamiei (căsătoria divină, Cina Nupțială a Mirelui și Miresei) a fost deosebit de auzită în Rusia bogomilă, mireasa înflăcărată și veșnică a lui Dumnezeu.

SFÂNTA RUSIE BOGAMILĂ

Iar Apostolul Andrei Cel Întâi Chemat s-a dus cu Potirul teogamic în mâini spre Rusia Kieveană – unde nu s-a pus o singură întrebare ispititoare, unde a fost așteptat cu pâine și sare și fruntea i-a fost împodobită cu o coroană regală.

În Rusia Bogomilă s-au ținut hore cu Hristos de mii de ani. Hristos a fost adorat. Iar Cupa teogamică era considerată cel mai mare tezaur. Oceane de înțelepciune curgeau de pe buzele lui Hristos slavo-bogomil. Biblioteca mistică a Atlantidei a afișat 1352 de volume din pildele și spusele sale.

Apoi, Rusia Kieveană părea să înghețe într-un ritm pacific. S-au aprins mii de lumânări ale Palatului Nupțial. Hiperboreea s-a manifestat din plin. Rusia pare să se revărsat în viața veșnică și în viitor. Fericirea ei era nesfârșită.

Un al doilea altar a fost plasat lângă Potir – sceptrul sacru al puterii regale. Sceptrele erau considerate a doua vistierie după potir și erau întotdeauna păstrate împreună. O cupă este în mâinile lui și un sceptru este lângă el pe altar. Crucea (în univers) a fost văzută în Hiperboreea ca un toiag înflorit cu patru bare și trei cercuri.

Ramura noastră Melkhisedekă moștenește cupa și sceptrele de foc originale. Și cu ele sigiliul lui Melkhisedek pe frunte. Dar trebuie să intri în arhetipuri, pentru care ai nevoie de unul miruit pentru a deshide încuietoarele interioare.

Botezul lui Vladimir este una dintre cele mai tragice pagini ale istoriei noastre. Din secolul al IX-lea norul bizantin a atârnat și,deja în anii 1930, a început un genocid treptat, la început slab și apoi teribilal Rusiei antice de către agenții bizantini. Așa cum secta lui Peter Oyshishiva (o agenție a Sanhedrionului) a fost activă în Israel, tot așa și în Rusia filială Andriivsko-Ioannova a efectuat încercări ale Bizanțului.

Serafim Umilitul din Solovăț, după ce a petrecut nopți nedormite în Biblioteca Mistică, a renunțat mai întâi la Elohim, apoi la Petru Oychishiva și la Roma. Și numai după aceea de la Nikon și Serhiy Stragorodskyi.

Prințul Volodymir este primul Romanov aflat pe tronul Rusiei, deși dinastia aficială a țarilor ruși, care au adoptat pseudonimul „Romanov” ca semn că erau agenți romani, a venit câteva secole mai târziu.

Primul Romanov a fost Volodymir „Soarele Roșu”. Un pângăitor mituit al arhetipului nostru hiperborean, un tâlhar al patriei. Numele „Soarele Roșu” este furat, precum și sfințenia, harul, Maica Domnului etc. Regii teogami erau numiți Soare Roșu. Soarele Roșu în numele răufăcătorului, Prințul Volodymir din Kiev, este același trofeu obținut prin uciderea miruitului, ca Fecioara Catară și fecioria, furată de inchizitorii părinților noștri..

Ierarhia din Solovăț a renunțat cu ardoare și unanimitate la rușinosul botez roman sub Volodymir, numindu-l „Soarele stins”, „întunericul veacului”.

Soarele a dispărut cu prințul Volodymir.

Pământul nostru a devenit gol, pierdut.

Repere, una mai frumoasă decât alta. Sufletul nu a avut încă timp să se odihnească în Hiperboreea, deoarece este transportat pe carul cu aripi de foc al lui Apollo către Atlantida. Și de acolo pe Muntele Privighetorilor și împreună cu Andrei Cel Întâi Chemat, în Rusia Kieveană arhetipală, pe care lumea modernă a uitat-o de mult, așa cum omul nu știe despre cele 144 de comori interne…

MARIA MAGDALENA

A șaptea piatră de hotar: aproape în același timp cu Rusia însorită, înflorește sceptrul Mariei Magdalene. Herald egal cu a lui Ioan. Misiunea sa este Europa. Maria ține în mâini un Graal non-teogamic al Ierusalimului, Paaharul Cinei celei de Taină.

Celebrarea de 400 de ani a cupei lui Hristos în Europa este legată de Maria Magdalena și Iosif din Arimatea. Mii de cavaleri credincioși și păzitori ai Sfântului Graal sunt înflorirea dinastiei Despozinilor de la Iosif cel Mare, nobili și neînfricați cavaleri de cinste și credință.

Există o legătură profundă între evlavia slavă și cavalerismul Mesei Rotunde a Regelui Arthur. Maria Magdalena cu Iosif din Arimateea în strânsă legătură cu despozinii ereditari ai Rusiei Bogomile – prinții hirotoniți de melchisedecii ramurii Ioano-Andreice.

SOLOVĂȚ

Vom numi Solovăț cea de-a opta piatră de hotar a bisericii noastre. Una din cele mai paradoxale pagini: lagărele de concentrare, gemetele nesfârșite ale victimelor persecutate și chinuite…– și apariția cupei teogamice! Maica Domnului de pe Muntele Privighetorilor a vizitat Solovățul în calitate de soră a milostivirii în haine albe, cu cruce roșie. Iar bătrânii hiperboreeni, exterminați sub Volodymir, se întorc în Solovăț și predau Graalul teogamic lui Serafim Umilitul.

În centrul celei de a doua Golgotă din Solovăț se află Serafim Umilitul.

Divizarea dinastiei Romanov a avut loc în Solovăț. Unii țari ruși au acceptat o a doua convertire, alții s-au răzvrătit cu furie, precum ticălosul Alexei Mihailovici „Cel liniștit” și Ecaterina a II-a, desfrânata romană de pe tron.

Ce blajinitate s-a așternut peste Solovăț, unde teogamiții slavi din Ierarhia de foc au venit cu Potirul teogamic în mână! Cine este demn să guste chiar și puțin din ea trăiește veșnic!

Am enumerat opt repere ale genealogiei noastre de la Hyperborea până la Solovăț. Și apoi moștenirea directă: Serafim îl alege pe mitropolitul Ghenadie Sekach drept moștenitor și îi prorocește în una dintre conversațiile tainice că îl va hirotoni pe Ioan și prin el va înflori o nouă ramură a lui Ioan. Lăstari și fructe frumoase vor înflori din ea pentru o mie de ani.

RAMURA LUI IOAN A ÎNFLORIT.
TEOCIVILIZAȚIA – 3

A noua piatră de hotar după cele opt enumerate va fi numită ramura înflorită a lui Ioan. Iar a zecea este Teo-civilizația 3, care iese din ea.

Glorioasă și măreață este preoțimea noastră melchisedecă! De nestins este lumânarea Înaltului Ierusalim și moștenirea noastră tainică de la regele miruit Hristos. Aveți grijă de el, copiii mei, și niciun rău nu vă va atinge.

Genealogia autentică a sacră ramurii lui Ioan,sau moștenirea noastră:De unde venim și unde mergem.